Absența apetitului și dezinteresul copiilor față de unele alimente sunt motive de îngrijorare pentru mulți părinți. În medie, fiecare al treilea părinte invocă pierderea apetitului la copil în timpul consultului medical.

În realitate însă, simptomul este unul temporar la majoritatea pacienților, afirmă medicul pediatru Olesea Jalba pentru portalul suntparinte.md

Mai puțin de 5% dintre copiii examinați suferă cu adevărat de inapetență – o tulburare de nutriție, care poate avea la bază multiple cauze. Potrivit medicului, tulburarea este mai întâlnită la copiii cu vârste cuprinse între 1 și 5 ani, precum și la adolescenți. În comparație cu băieții, fetele sunt mai predispuse să-și piardă pofta de mâncare.   

„Inapetența este un simptom comun la copii. De obicei, el se manifestă prin refuz alimentar total, asociat cu plâns inconsolabil, îndeosebi când părinții insistă să hrănească copilul. Dacă lipsa apetitului se manifestă o perioadă îndelungată, este însoțită de încetinirea procesului de creștere, pierdere în greutate, refuz categoric al unei grupe de alimente (legume, lactate), precum și de reacții emoționale puternice (plâns, furie) în timpul mesei – acesta poate fi un semn al unei afecțiuni severe și necesită adresare urgentă la medic”, informează pediatra Olesea Jalba. 

Când lipsa poftei de mâncare devine un semn de îngrijorare pentru părinți? 

Mâncatul selectiv sau apetitul capricios sunt normale la copii. În funcție de vârstă, la câteva ore de la refuzul alimentelor, copilul ar trebui să flămânzească. Indiferent de vârstă, inapetența la copii trebuie să devină un semn de îngrijorare dacă durează mai mult de o săptămână. 

Părinții trebuie să fie precauți atunci când, pe lângă lipsa poftei de mâncare, copilul are unul sau mai multe dintre următoarele simptome:  

• Refuz categoric al lichidelor. 
• Dureri abdominale (în timpul sau imediat după mâncare).
• Constipație. 
• Diaree. 
• Vomă. 
• Icter (pielea capătă nuanță gălbuie, provocată de îmbolnăvirea ficatului). 
• Febră. 
• Oboseală persistentă. 
• Fracturi osoase repetate. 
• Anxietate, depresie. 
• Lipsa necesității de urinare mai mult de 8 ore. 

Părinții trebuie să fie atenți la schimbările de comportament ale copilului. Scăderea sau lipsa poftei de mâncare pentru o perioadă de peste șase luni mărește riscul dezvoltării carenței de substanțe nutritive esențiale pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă a copilului. Pierderea apetitului sau diminuarea lui la copii pe termen lung necesită o examinare medicală complexă la pediatru. În unele cazuri, pentru a elucida cauzele și a depăși problema, poate fi necesară consultația psihologului. 

Care sunt cauzele pierderii apetitului?  

În funcție de absența sau prezența unei boli, există inapetența generată de stări tranzitorii și cea asociată unei afecțiuni. 

În stările tranzitorii, lipsa apetitului poate fi cauzată de:  

• erupția dentară (copilul refuză alimentele solide din cauza disconfortului gingival); 
• diversificarea incorectă; 
• regimul alimentar necorespunzător al copilului (devieri de la orele meselor principale, introducerea timpurie în alimentație a dulciurilor, consistența nepotrivită sau combinarea incorectă a alimentelor); 
• perioadele de creștere lentă a copilului (copilul preșcolar);  
• neofobia – teama de a gusta alimente noi, fiind cel mai frecvent motiv al refuzului alimentar, în perioada anului doi de viață; 
• situațiile de adaptare sau integrare într-un mediu nou (călătorii, colectivități);  
• modalitatea de afirmare a independenței, prin selectarea ori evitarea alimentelor (copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 3 ani);  
• stilul de viață sedentar (ca rezultat al unui consum scăzut de kilocalorii, senzația de foame apare mai târziu);  
• sezonul cald, atunci când consumă lichide din abundență;  
• lipsa confortului în timpul alimentației (înfofolirea, supraîncălzirea copilului, masa și scaunul pentru alimentație – incomode); 
• disconfortul emoțional (atmosferă tensionată în familie);  
• suprasolicitarea psihoemoțională, asociată cu insomnie;  
• reacția la unele medicamente (antibiotice, psihostimulante);  
• violența de orice fel, îndeosebi prin intimidare sau hărțuire, caracteristică perioadei de pubertate;  
• starea de îndrăgostire (la adolescenți). În organism se produce mai mult Cortizol, supranumit și hormonul stresului. Acesta îngustează, pe alocuri, vasele de sânge din stomac, micșorând senzația de foame.  

Inapetența poate apărea în cadrul unor afecțiuni, precum:  

• Anomalii ale rinichilor și vezicii urinare. 
• Anomalii cardiovasculare. 
• Boli provocate de paraziți. 
• Probleme neuropsihice. 
• Tuberculoză.  
• Boli autoimune. 
• Frenul labial (țesutul intern al buzei superioare) și/sau frenul lingual – scurte. 
• Anemie. 
• Deshidratare. 
• Carență de vitamine și minerale (îndeosebi deficit de zinc și vitamina B12). 
• Patologii ORL (amigdalite acute, otite, dureri la deglutiție în asociere cu febră). 
• Afecțiuni digestive (reflux gastroesofagian, unele alergii, intoleranțe alimentare s.a.). 

Dacă inapetența este un simptom al unei boli, de obicei, apare brusc și se referă la toate tipurile de alimente. 

Cum trebuie să se comporte părinții atunci când copiii își pierd apetitul? 

Părinții trebuie să țină cont de unicitatea fiecărui copil. Comportamentele alimentare ale copiilor, la fel ca nivelul lor de dezvoltare, necesitățile, ritmul de creștere, temperamentul sau bolile asociate, diferă de la un copil la altul, atenționează pediatra Olesea Jalba.  

Astfel, atunci când copilul refuză hrana, părinții trebuie să EVITE: 

• Revenirea la laptele matern sau la formula de lapte praf, în perioada alimentației complementare, la copiii mai mari de 1 an. 
• Oferirea gustărilor sau băuturilor dulci între mese. Acestea scad pofta de mâncare prin aportul energetic mărit. 
• Extinderea timpului prevăzut pentru masă (nu mai mult de 30 min). 
• Înlocuirea mesei principale cu gustarea. Fiți răbdători. Încercați să oferiți mâncare copilului peste 30 de minute. 
• Utilizarea gadgeturilor, jucăriilor și altor obiecte în timpul mesei. Aceste obiceiuri generează, ulterior, dezvoltarea indigestiei la copii. 
• Trezirea copilului din somn pentru a-l hrăni. 
• Impunerea copilului să termine tot din farfurie ori să consume ce nu-i place. Respectați-i alegerea, constrângerile riscă să-i lase consecințe psihoemoționale pe termen lung!  
• Oferirea recompenselor. Copilul va percepe procesul de alimentație drept o situație din care poate obține beneficii, și nu o activitate obișnuită.
• Conflictele de relaționare, îndeosebi în cazul adolescenților. Din cauza divergențelor, există riscul să pierdeți încrederea copilului și nu veți putea monitoriza activitatea lui pe rețelele sociale, unde ar putea descoperi programe nutriționale cu scop de detoxifiere și/sau modelare corporală, ce-i pot pune sănătatea în pericol.  

De reținut! Părinții sunt responsabili de alimentele din farfuria celui mic, iar copiii pot decide cât să mănânce! Cantitatea bucatelor poate varia mult de la o zi la alta. Nu vă alarmați când copilul mănâncă puțin și selectiv atunci când este bolnav, importantă este hidratarea! 

 Cum stimulăm pofta de mâncare a copiilor? 

• Arătați-le cum cresc fructele și legumele în grădină. 
• Implicați-i în procesul de cumpărare a produselor, de preparare a bucatelor și aranjarea meselor. 
• Explorați împreună cartea cu rețete și permiteți copiilor să aleagă preparatul dorit. 
• Includeți în meniul zilnic cel puțin un produs alimentar preferat al copilului. 
• Oferiți-le alimentele noi în cantități mici, până când încep să mănânce. Ulterior, măriți gradual porțiile alimentare. 
• Dacă mesele sunt mici, includeți cât mai multe substanțe nutritive esențiale. 
• Folosiți condimente naturale la prepararea bucatelor, cu scopul de a stimula apetitul copiilor. 
• Luați masa împreună cu toată familia, minimum o dată pe zi. Este un moment oportun pentru cultivarea obiceiurilor alimentare sănătoase, încă din momentul diversificării. 
• Reevaluați-vă propriul comportament alimentar. În viața copilului dvs., sunteți un model important de însușire a deprinderilor alimentare sănătoase. 
• Respectați orele meselor principale. 
• Oferiți-le copiilor gustări sănătoase: legume, fructe, biscuiți din făină integrală.
• Acordați atenție copiilor. Refuzul alimentar poate fi o formă de manifestare a necesității de conectare cu părintele și denotă lipsa unei relații armonioase între părinți și copil. 
• Încurajați copilul să practice activități sportive regulate, în funcție de vârsta și preferințele sale. 
• Folosiți veselă și tacâmuri atractive. Mâncarea din farfurie trebuie să fie artă, prin diversitate, aranjament și coloristică! 

Mulți părinți tind să stimuleze apetitul alimentar al copilului prin administrarea suplimentelor nutritive. Pediatra Olesea Jalba atenționează: Suplimentele alimentare pentru creșterea apetitului la copii sunt recomandate numai atunci când există un deficit nutrițional confirmat clinic și paraclinic. De reținut că suplimentele de vitamine și minerale sunt recomandate pacienților care nu respectă principiul diversității alimentare sau celor care tocmai au suportat anumite patologii, însă doar la indicația medicului. 

Când copilul are masa corporală, dimensiunea taliei și nivelul de energie, corespunzătoare vârstei, absența apetitului trebuie tratată cu răbdare. Poate fi o situație tranzitorie. 

Uneori, din grijă pentru cel mic, părinții au așteptări eronate privind pofta de mâncare a copilului. În asemenea cazuri se constată că apetitul scăzut a micuțului este legat de așteptările exagerate ale părinților. Iată de ce, înainte de a se alarma, mamele și tații trebuie să se informeze din surse sigure privind creșterea și dezvoltarea copiilor la vârsta respectivă. 

suntparinte.md